Despre mama ta nu poti vorbi decit subiectiv. Unii au amintiri mai putin placute, altii au amintiri de neuitat. Eu sunt in cea de-a doua calatorie. Despre mama, pe numele ei Balaban Maria, sau despre Lali, asa cum era cunoscuta, se pot spune multe. Se pot scrie carti. Eu am creat aceasta pagina web pentru cei ce au cunoscut-o pentru ca atunci cind li se face dor de ea sa o mai poata intilni aici.
In continuare am sa vin cu datele sale biografice.
S-a nascut la Sacele in 26 septembrie 1953. Parintii ei erau Floare si Gheorghe Micle. Primii ani din viata insa i-a trait la Hurez, judetul Salaj, unde a fost crescuta de matusa ei Ana si unchiul ei Vasile Nicorici.
Cu maicuta si tatuca
Dupa citiva ani parintii au luat-o sa o dea la gradinita in Turches. Experienta asta n-a fost usoara fiindca se obisnuise cu traiul din Salaj, practic acolo a trait intr-o alta familie. Pe matusa si unchiul ei ii striga Maicuta si Tatuca si i-a iubit cu un devotament nemarginit.
La gradinita, poza din anul 1958
A facut Gradinita in Turches, cu doamna educatoare Zanchi, celebra pe vremea aceea, care a distribuit-o in numeroase piese de teatru in roluri principale.
A avut o copilarie fericita alaturi de Ghiti si Sanda, copiii preotului Petru Balint. Scoala generala, clasele 1-8, a fost colega cu viitorul sau sot, in Turches-Sacele, cu rezultate foarte bune: de trei ori cu premiul intai in rest premiul doi. A deprins foarte foarte bine gramatica fiind un profesionist al gramaticii si literaturii.
A fost un real talent la muzica, a urmat cursuri de vioara si mandolina. A fost insa nevoita sa le intrerupa din cauza problemelor financiare cu care care se confruntau parintii in acea perioada. De asemenea avea si o voce foarte buna.
de la stinga la dreapta: Lali, Simona si mama lor
In 1967 se naste sora ei, Simona – Veronica.
Intre anii 1968-1972 a urmat cursurile Liceului Economic Brasov, sectia Contabilitate. A urmat apoi cursuri postliceale de specialitate.
In anul 1974, dupa ce parintii s-au despartit, a luat spre ingrijire, crestere si educare pe sora ei, Simona. A crescut-o impreuna cu sotul ei, au trudit pana aceasta s-a casatorit. In ciuda diferentei de virsta de 14 ani a avut o foarte buna relatie cu Simona.
In ianuarie 1979 s-a casatorit cu vecinul, colegul si prietenul sau George Balaban cu care a avut un fiu Bogdan, adica pe mine. M-a crescut cu mult drag, s-a ocupat de educatia mea. Spunea despre mine asa: Copilul asta e cea mai mare realizare a vietii mele.
eu si mama la serbarea de abecedar
Din acest moment pot spune mai multe fiindca exista numeroase amintiri. Primele dintre ele sunt legate de Sacele, unde locuiam impreuna cu bunica, dar si cu strabunica mea.
cu sora Simona si cu bunica lor
Ce mi-a dat si ce m-a invatat? Sunt prea multe de zis insa eu am sa ma rezum doar la citeva aspecte:
– a avut mereu incredere in mine. M-a invatat sa nu mint si de aici a venit si increderea
– intotdeauna am fost sprijinit, neconditionat, in actiunile mele.
– facea tot ce putea putea pentru a-mi implini unele dorinte. Si o facea din tot sufletul, fara sa ma conditioneze in nici un fel: intre noi nu au existat discutii de genul iti cumpar masinuta aia doar daca iei nota 10 la scoala.
– a insistat sa invat de mic limba engleza. Am inceput studiul in 1990, din clasa a V-a, si datorita ei pot spune acum fara ezitare ca ma descurc de minune la citit, scris si vorbit in aceasta limba, care intre timp a devenit universala.
In rest a facut ce face orice mama responsabila: mi-a dedicat o buna parte din timp, m-a invatat poezii, cintece. A stat cu mine la lumina luminarii sa ma invete sa scriu. Cu scrisul am avut probleme intotdeauna: scriam urit si scriu urit. Si cele mai mari probleme le-am avut cind am invatat litera C mare de mina.
Un alt lucru facut cu consecventa era acela de a ma duce la teatrul de papusi. In fiecare duminica dimineata, ne urcam in autobuz si mergeam pina in centrul Brasovului. Eu nu stiu daca as avea rabdarea sa fac asta si sa vad mereu aceleasi si aceleasi piese.
Ar mai fi multe de spus, poate o voi face in alte scrieri de pe acest site.
Sa revenim insa la datele biografice:
A lucrat in mai multe locuri de-a lungul timpului. Cea mai lunga perioada a petrecut-o fiind contabil la Fabrica de Bere din Brasov. In 1990 a lucrat pentru scurt timp la intreprinderea Prefa.
Dupa 1992 a lucrat la Baza de Rulmenti Brasov.
Tot in anii ‘90 i s-a descoperit o afectiune urita, o boala perfida. Nimeni nu a putut-o diagnostica cu exactitate. Se manifesta prin niste vinatai strasnice care apareau din senin. Singele ei avea lipsa de trombocite, celule ce ajuta la coagularea singelui. Dupa numeroase investigatii, la Brasov si Bucuresti, a fost nevoita sa se pensioneze pe caz de boala.
A fost nevoie si de schimbarea stilului de viata, a inceput sa gateasca fara sare, sa evite sa se loveasca sau sa se taie, sa isi reduca activitatea fizica, sa nu mai mearga pe munte. Practic tot timpul exista riscul ca un vas de singe sa se sparga. Iar daca acel vas s-ar fi spart la creier urmarile ar fi fost din cele mai grave.
A urmat asadar o perioada casnica in care si-a desavirsit talentele in materie de gatit. Are o sumedenie de retete, care treptat vor aparea si pe acest site. Sunt sigur ca multi dintre cei care cititi aceste rinduri ati mincat prajituri sau torturi facute de ea.
Dupa moartea bunicilor mei din partea tatalui, dupa anul 2000, s-a mutat inapoi la Sacele, in casa acestora. S-a ocupat de gradinarit, de casa si mai ales de catei si pisici. I-a iubit din suflet pe Tobita, un caine care aducea cu un huski, pe Tititz, o catelusi mica, neagra si urita, dar foarte inteligenta, pe Jacques s pei Fetita. Intre timp Tobita si Tititz au murit. Se afla undeva in gradina de la Sacele.
Cea mai interesanta poveste legata de animale a fost fara indoiala domesticirea unei pisici semi-salbatice, pe care o avem si acum.
In 2010 i s-a descoperit o tumoare canceroasa, a fost operata la Spitalul Fundeni din Bucuresti. A fost o interventie dificila din cauza acelei boli de singe. Au urmat perioade lungi si chinuitoare de chimioterapie, facute tot la Bucuresti.
Lucrurile pareau sa reintre in normal. Prin ianuarie 2013 le-am dat parintilor vestea cea mare: eu si Ramona urma sa ne casatorim. Am mers, am cautat si am stabilit nunta pentru 12 octombrie.
Din pacate ea nu a mai reusit sa traiasca pina atunci. In vara lui 2013, starea ei de sanatate s-a inrautatit brusc. A mai fost nevoie de o nouainterventie chirurgicala. A murit la 1 octombrie 2013, in prima zi cu ninsoare din acea toamna. In popor se spune celui care a plecat dintre noi i-a parut rau..
Pe multi dintre cei ce o cunoasteti nu v-am mentionat in rindurile de mai sus. Si am facut-o cu intentie. Daca doriti sa spuneti, sa scrieti ceva despre ea va invit s ao faceti, iar eu am sa ma ocup de publicarea acestor ginduri pe acest site.